Bătrânețea este ca un telefon vechi: încă ai toate butoanele, dar degeaba le apeși că nu mai găsești semnal. E ca și cum corpul tău ar fi un puzzle complet, dar cineva a hotărât să ascundă câteva piese pe sub canapea. Ai toate componentele, dar parcă lipsește instrucțiunea de asamblare și șurubelnița.
Te trezești dimineața cu toate părțile la locul lor, dar la un control mai atent observi că fiecare are un mic "upgrade": articulații care scârțâie, vedere care zici că-i pe modul "blur", și memorie care te trimite înapoi la vremurile când trebuia să înveți totul pe de rost.
Așadar, bătrânețea e momentul în care corpul tău decide că a avut destul de atâta perfecțiune și vrea să-ți ofere o experiență de realitate augmentată, cu bonusuri de dureri și amintiri pierdute. La urma urmei, e un fel de rebranduire a tinereții, dar cu mai multe "bug-uri".
Comentarii
Trimiteți un comentariu